Aceasta este o teamă profundă și o întrebare extrem de frecventă. Răspunsul este: NU.
În primul rând, copilul nu se mai „încredințează” exclusiv unuia dintre soți. Regula este că autoritatea părintească se exercită în comun de către ambii părinți, indiferent de veniturile acestora. Deciziile importante privind sănătatea, educația și viitorul copilului vor fi luate împreună.
Ce se stabilește în instanță este locuința minorului la unul dintre părinți, însă această decizie nu se întemeiază pe întinderea veniturilor părintelui rezident, ci pe criterii precum:
• Atașamentul emoțional:Calitatea legăturii afective dintre copil și fiecare părinte primează întotdeauna.
• Vârsta minorului: Mai ales la vârste fragede, prezența și disponibilitatea fizică și emoțională cântăresc enorm în decizia judecătorului.
• Timpul efectiv disponibil: Un venit foarte mare vine adesea la pachet cu un program de lucru epuizant. Instanța caută părintele care are efectiv timp să se ocupe de îngrijirea și rutina zilnică a copilului.
• Stabilitatea mediului:Se preferă mediul care îi oferă copilului echilibru, atenție constantă și o dezvoltare armonioasă, departe de tensiuni.
Cum se echilibrează balanța financiară? Prin pensia de întreținere. Dacă locuința copilului este stabilită la părintele cu venituri mai mici, părintele cu venituri superioare are obligația de a contribui la cheltuielile de creștere și educare a minorului.
Veniturile mai mari ale celuilalt părinte nu îl ajută să „câștige copilul”, ci vor fi relevante la stabilirea întinderii contribuției sale la cheltuielile necesare copilului, pentru menținerea standardului de viață cu care a fost obișnuit.
Prin urmare, dacă ai cântărit toate aspectele relevante și tot ce te împiedică în a divorța este teama că vei pierde copilul în favoarea soțului cu putere financiară mai mare, trebuie să știi că poți porni la drum.
