Sună nedrept sau ca un scenariu imposibil, dar este o situație juridică pe care o întâlnim în practică.
Răspunsul scurt? Prin simpla amânare a divorțului.
Astfel, soții se despart în fapt, fiecare își vede de viață, dar nu fac demersurile pentru a desface oficial căsătoria, considerând că „nu e o urgență”. Între timp, soția dă naștere unui copil dintr-o nouă relație.
Aici intervine o regulă strictă din Codul Civil: prezumția de paternitate. Legea spune clar că tatăl copilului născut în timpul căsătoriei este soțul mamei. În fața legii, aparența juridică (actul de căsătorie) bate realitatea biologică.
Ce se întâmplă mai departe?Până când nu demonstrezi contrariul în cadrul unei acțiuni în tăgada paternității, ești considerat tată, cu toate obligațiile aferente.
Dacă mama solicită instanței pensie de întreținere pentru acest copil, sunt șanse mari ca un judecător să o admită.
Concluzia?Situațiile de familie lăsate „în aer” generează vulnerabilități juridice majore. Separarea în fapt trebuie să fie urmată întotdeauna de clarificarea statutului legal prin divorț.
