Chiar dacă doar unul dintre soți figurează în registrul comerțului ca asociat sau acționar la o societate, acțiunile sau, după caz, părțile sociale dobândite în timpul comunității de bunuri sunt în proprietatea comună a celor doi soți.
Ca atare, în cazul în care soții divorțează, aceste acțiuni sau părți sociale vor face parte din masa partajabilă, urmând ca soții de comun acord sau, în lipsa acordului, instanța de judecată să dispună cu privire la cota-parte din dreptul de proprietate ce se cuvine fiecăruia, respectiv, la atribuirea acestora.
De reținut că regula partajării în procente egale de 50% se bazează pe o prezumție de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune. Această prezumție este una relativă, ce poate fi răsturnată cu probe. Altfel spus, soțul care consideră că a avut o contribuție mai mare are posibilitatea să o dovedească, obținând astfel la partaj o cotă mai mare.
Atenție, ne referim la toate bunurile ce fac parte din comunitate. Nu se pune problema de a dovedi cu cât a contribuit fiecare soț la dobândirea părților sociale/acțiunilor la o anumită societatea. Când vine vorba de stabilirea procentului ce se cuvine fiecărui soț din masa partajabilă, se analizează contribuția fiecăruia la achiziționarea tuturor bunurilor comune, precum și la îndeplinirea tuturor obligațiilor comune.
Dar ce se întâmplă dacă soțul asociat/acționar la societate înstrăinează acțiunile/părțile sociate înainte de divorț? Răspunsul este că soţul asociat poate realiza singur transferul părţilor sociale ori, după caz, al acţiunilor deţinute. Dacă celălalt soț este prejudiciat de un asemenea act juridic, el poate doar să pretindă soțului daune-interese; nu poate pretinde și desființarea contractului încheiat cu terțul dobânditor de bună-credință.
