Dacă între data separării în fapt și data introducerii cererii de divorț unul dintre soți achiziționează bunuri sau înființează afaceri, este esențial ca în dosarul de divorț să se solicite încetarea regimului matrimonial al comunității de bunuri de la data separării în fapt. Altfel, bunurile dobândite pe cont propriu după separare vor fi considerate bunuri comune și vor face obiectul partajului.
În această din urmă situație, soțului care prin eforturi proprii a dobândit activele, nu-i rămâne decât să solicite instanței să îi recunoască o cotă mai mare de contribuție la dobândirea bunurilor comune, astfel încât, în cadrul partajului să îi fie atribuite respectivele bunuri. Demersul ar fi însă mai complicat, întrucât cotele sunt stabilite prin raportare la ansamblul (estimat) bunurilor și datoriilor comune ale soților realizate de-a lungul căsătoriei și nu se poate stabili cu precizie ce procent din acest ansamblu ar reprezenta valoarea bunurilor dobândite din resurse proprii.
