Dacă pe durata procesului de divorț nu este posibilă folosirea locuinței de către ambii soți, iar aceștia nu convin cine să rămână și cine să plece, instanța este cea care va decide cui îi va atribui beneficiul locuinței familiei (indiferent dacă este închiriată sau este bun comun al soților).
Măsura va putea fi dispusă de urgență, pe cale de ordonanță președințială, și/sau ulterior, prin hotărârea de divorț, urmând ca efectele acesteia să se producă până la soluționarea definitivă a partajului.
Atenție!Se poate solicita atribuirea locuinței familiei chiar dacă, la momentul formulării cererii, nu există încă un dosar de partaj pe rol.
Decizia de atribuire a beneficiului se ia ținând seama, în ordine, de următoarele 3 criterii:
1. Interesul superior al copiilor minori. Dacă există copii minori, stabilitatea lor primează. Locuința va fi atribuită părintelui la care se stabilește domiciliul copiilor, pentru a le proteja rutina și mediul cu care sunt obișnuiți.
2. Culpa în desfacerea căsătoriei.Dacă nu sunt copii minori (sau dacă interesul lor este asigurat în mod egal), instanța va analiza motivele divorțului. Dacă desfacerea căsătoriei este cauzată de culpa exclusivă a unuia dintre soți, beneficiul locuinței va fi atribuit celuilalt.
3. Posibilitățile locative proprii.Dacă divorțul se pronunță din culpă comună sau prin acord, decizia se mută pe un teren pur pragmatic: cine are unde să se mute? Instanța va verifica dacă unul dintre foștii parteneri deține o altă proprietate sau dacă are resursele necesare pentru a se muta rapid.