Deși adesea tratată ca un simplu text predefinit la finalul contractului, clauza de forță majoră poate avea consecințe importante asupra modalității în care sunt împărțite riscurile:
1. Restrângerea cazurilor de aplicare. În redactarea contractului, părțile pot decide excluderea expresă a unor evenimente imprevizibile din sfera forței majore – de exemplu: războiul, seceta, epidemiile sau grevele generale. Prin această derogare asumată, riscul producerii lor rămâne integral în sarcina părții care nu și-a putut îndeplini obligațiile dintr-o cauză dintre cele enumerate.
2. Stabilirea unor proceduri clare de notificare. Contractul poate să prevadă termene scurte și riguroase de notificare și dovedire a evenimentului, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a se mai prevala de forța majoră ca și cauză exoneratoare de răspundere.
3. Riscurile de business deghizate în forță majoră.Includerea unor evenimente predictibile sau riscuri obișnuite de business (întârzierile furnizorilor sau subcontractorilor, defecțiuni tehnice, blocaje în trafic) în sfera forței majore schimbă natura juridică a prevederii. În lipsa caracterului extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil al evenimentului, nu vorbim despre forță majoră ci despre o clauză exoneratoare de răspundere. Pentru ca o astfel de clauză să producă efecte juridice într-un contract standard (nenegociat), ea trebuie să fie acceptată în mod expres, în scris, de către cocontractant.
Un contract redactat strategic previne litigiile în situații de criză. Asigură-te că detaliile lucrează în favoarea ta.
