Răspunsul scurt: în mod excepțional.
Regula generală este exercitarea în comun a autorității părintești. Și este bine să fie așa: este cu adevărat în interesul superior al copilului, care are nevoie de implicarea constantă a ambilor părinți în viața sa, indiferent de modul în care evoluează relația dintre adulți.
Ce înseamnă, de fapt, exercitarea în comun?
Decizii majore luate împreună: Ambii părinți decid de comun acord asupra aspectelor esențiale din viața copilului (alegerea școlii, intervenții medicale importante, părăsirea țării).
Locuința copilului: de regulă locuința statornică a copilului se stabilește la unul dintre părinți, dar asta nu afectează dreptul celuilalt de a participa la deciziile importante, iar acesta din urmă are dreptul la un program de legături personale cu minorul, inclusiv prin luarea copilului la locuința sa în anumite intervale de timp.
Care sunt excepțiile în care instanța acordă autoritate exclusivă?
Instanța va dispune ca un singur părinte să exercite autoritatea părintească doar pentru motive temeinice, precum: abuzuri fizice sau psihice, dependențe grave de alcool sau alte substanțe interzise; dezinteresul total și prelungit față de copil ori părăsirea acestuia.
