Deoarece această clauză limitează dreptul la muncă, ea este supusă unor reguli stricte. O simplă interdicție generală de a lucra la competiție nu produce efecte juridice.
Pentru a fi validă, clauza de neconcurență trebuie să conțină cumulativ următoarele elemente:
1. Activitățile interzise explicit.Contractul trebuie să menționeze clar și specific care sunt activitățile pe care angajatul nu le poate presta după încetarea contractului. Nu este permisă interzicerea absolută a exercitării profesiei.
2. Indicarea competitorilor vizați.Trebuie precizați nominal terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității.
3. Aria geografică.Clauza trebuie să delimiteze exact zona geografică în care angajatul poate intra în reală concurență cu angajatorul (ex: un oraș, un județ, o regiune specifică).
4. Indemnizația de neconcurență.Limitarea dreptului la muncă trebuie compensată. Pe toată perioada aplicării clauzei (după încetarea contractului), fostul angajator trebuie să plătească o indemnizație lunară de cel puțin 50% din media veniturilor salariale brute ale angajatului din ultimele 6 luni anterioare încetării.
5. Durata maximă. Clauza își poate produce efectele pentru o perioadă de maximum 2 ani de la data încetării contractului de muncă.
