În situația în care avut loc riscul asigurat, iar asigurătorul refuză plata despăgubirii în baza unui caz de exludere prevăzut în condițiile de asigurare, este posibil ca refuzul să fie neîntemeiat, iar clauzele invocate să nu fie aplicabile.
De ce spun asta? De multe ori asiguratului i se prezintă doar cererea și polița de asigurare, nu și condițiile de asigurare dezvoltate pe larg, la care se face trimitere în cadrul poliței.
Or, în cazul în care aceste clauze extrinseci nu sunt asumate în mod expres de asigurat prin semnătură, ele nu sunt opozabile asiguratului.
Codul civil prevede o excepție de la regula potrivit căreia „părţile sunt ţinute de clauzele extrinseci la care contractul face trimitere” . Astfel, „clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de cealaltă parte”.
Din perspectiva necesității existenței unei asumări exprese a condițiilor de asigurare sunt relevante și prevederile Legii nr. 236 din 2018 și Normei A.S.F. nr. 19/2018 privind distribuția de asigurări. Conform acestor acte normative, distribuitorii informează clienţii sau potenţialii clienţi, în mod clar, corect şi accesibil, încă din faza precontractuală, asupra tuturor condiţiilor contractului de asigurare.
Prin urmare, dacă informarea prealabilă nu a fost realizată, iar clauzele de limitare a răspunderii nu sunt asumate în mod expres, refuzul asigurătorului de plată a despăgubirii este unul nelegal și se impune a fi combătut.
